Ultimul pas înainte de publicarea unei noi povești este ilustrația. În fiecare săptămână îi trimit Oanei Ispir un link la povestea pe care am ales să o publicăm și o scurtă sugestie despre ce cred că ar trebui să conțină ilustrația.
Aștept apoi răspunsul ei. Nu vă ascund că de fiecare dată am emoții când văd mailul de la Oana, și nu pentru că mă tem pentru că nu ar fi înțeles ce ne dorim sau că nu simte povestea, ci pentru că de fiecare dată când văd schița, personajele din povestea noastră capătă contur (pe lângă voce) și devin reale. E o emoție super pozitivă deci!
Iar săptămâna trecută am publicat o poveste extraordinar de sensibilă despre cum și de ce apar gropițele în obrăjorii bebelușilor. La fel cum am emoții de fiecare dată când primesc ilustrații de la Oana am emoții și când primesc poveștile scrise de Mihaela Ignat – e uluitor cât de creative și de originale sunt ideile ei.
Ca să înțelegeți mai bine, iată schița:
Și rezultatul final:
are numărul 40 în colecția noastră de povești audio. În sine 40 e doar un număr, dar e un moment bun să reflectăm puțin la aventura cu #somnorosi pe care am început-o anul acesta în februarie. Câteva gânduri, nu neapărat structurate și într-o ordine oarecare:
- 40 de povești înseamnă puțin peste 9 ore de material audio;
- Cea mai lungă poveste are 19 minute și 14 secunde, iar cea mai scurtă 4 minute și 15 secunde;
- Povestea cea mai ascultată de până acum cu peste 1600 de ascultări e . Peste 1600 de ascultări, vă dați seama? Câteva sute de copii s-au bucurat de acești doi nătăfleți, iar pe noi asta ne face foarte recunoscători!
- Să publicăm câte o poveste în fiecare săptămână nu e ușor, dar e ambiția noastră. Sper să o putem ține pe termen lung;
- Lucrul cu Mihaela Tatu e ca o aventură într-un parc de distracții; ieși de acolo obosit, transpirat, dar extraordinar de încântat!
- În spatele fiecărei povești dichisește Roxana Câțu. Când auziți muzică de fundal, sau când ascultați poveștile – sunetul lor i se datorează;
- Aș vrea să scriu mai des pe blog, măcar o dată pe săptămână. Cum am mai scris de câteva ori, timpul rămâne provocarea noastră!
- Am vrea să ajungem cu poveștile noastre la mai multă lume, ni se pare că prea puțini au auzit de noi. Asta devine o prioritate în perioada următoare;
- S-au abonat la audio biblioteca noastră câteva sute de oameni; de-a lungul timpului o parte au renunțat, dar o parte semnificativă a trecut de la abonamente lunare la abonamente mai lungi. Asta ne onorează și ne obligă;
- Fiecare feedback pe care-l primim ne unge la inimă. Majoritatea feedbackului vine în privat, dar fiind vorba de copii încercăm să-l ținem tot în privat;
- Ne apropiem de 20000 de ascultări, ceea ce ne face să credem că ceva-ceva tot facem bine. Iar dacă adunăm și ascultările de la cele , am trecut de 25000 de ascultări;
- Experimentul cu scrisul unei povești împreună cu voi a fost un succes. Povestea a ieșit foarte faină și acum e în producție cu Mihaela Tatu. Mor de curiozitate cum o să iasă vocile :);
- Am vrea să facem niște recenzii video la cărți pentru copii, să vă ajutăm să vă decideți pe ce să dați banii și pe ce nu. Ne-am luat echipament, știm cum vrem să arate, poate până la 1 septembrie reușim să ne mobilizăm să facem un pilot;
- Ne așteptam ca peste vară să mai scadă audiența, dar nu a fost așa. Nu aș putea spune că așteptarea asta se baza pe ceva anume, dar în general consumul de orice scade vara. Iunie a fost mai jos, dar iulie și august (cel puțin până acum) au fost luni peste medie.
Una peste alta, aventura noastră în lumea poveștilor continuă. Avem tot felul de idei despre ce am mai putea face pentru comunitatea asta care se adună încetul cu încetul. Mai rămâne să găsim timp pentru toate.
Totuși, vă așteaptă câteva surprize în perioada următoare, rămâneți pe recepție.
Vă mulțumim tare mult pentru că ne ascultați.
Oana, Mihaelele, Roxana și Tudor.
Articol din categoria: Povești audio
