Cum a apărut pe lume această poveste?
În cazul meu, poveștile nu se nasc complicat. Nu e nevoie să stau cu capul în mâini ore în șir, terorizat de foaia albă și de golul din mine.
M-am născut cu o imaginație puternică și potentă, și ideile mi-au venit în general natural și fără efort atunci când am avut de făcut ceva creativ.
Doar că uneori, pentru anumite povești, nu e nevoie de multă imaginație. Dacă ești un om norocos, dacă te-ai născut cu părinții și cu bunicii care trebuie și dacă viața ți-a scos în drum oameni care ți-au devenit prieteni pe viață, poveștile sunt gata născute, mai rămâne doar să le așterni pe hârtie.
Inima de lemn e o poveste despre doi oameni din viața mea și a Roxanei care cresc patru copii.
Felul în care se poartă cu ei, fiecare minut și urmă de energie pe care le-o dedică, ușurința cu care par că fac tot ce e de făcut a fost pentru mine o inspirație, încă din prima clipă în care ne-am cunoscut.
Când am pornit ideea de #somnorosi, am știut că voi scrie o poveste despre ei. M-am așezat la laptop și am început să tastez, nu a durat mai mult de 15 minute. Cuvintele au curs fluid din mine, s-au aranjat în propoziții, propozițiile în fraze, frazele în idei.
Am scris despre inimi și despre iubire fără să mă gândesc o clipă unde duce drumul pe care merg și a ieșit această poveste la care țin ca la ochii din cap.
Când Mihaela Tatu i-a dat și voce, am simțit că am făcut ceva ce era obligatoriu să fac.
Ideea e că lumea în care trăim are multe colțuri întunecate.
Iar povestea acestor oameni care răspândesc lumină și iubire inclusiv în aceste colțuri trebuia spusă.
Asta e povestea inimii de lemn cu inimi pentru care trebuie să le mulțumim lui Cătălin și Irinei.
Care sunt cele zece inimi din inima de lemn?
În inima de lemn din povestea pentru #somnorosi stau pitite alte zece inimi.
Una pentru fericirile mari, cele care vin rar.
Una pentru bucuriile mici, din fiecare zi.
Una din oțel pentru tristețe, care trece și ea pe la noi din când în când.
Una pentru anotimpurile care vin și pleacă și apoi se întorc.
Una pentru mare și pentru munte.
Una pentru copii, pe care o au doar părinții.
Dar și una pentru copilărie, de care cam uităm când ne facem mari.
Una pentru bunici și străbunici a căror iubire e altfel.
Una pentru prietenie, fără de care viața chiar nu are sens.
Una pentru părinți, fără de care niciunul din noi n-ar fi aici.
Singura inimă pe care n-am inclus-o aici e cea pentru iubire, a fost o scăpare oarecum intenționată.
Altfel, dacă vă uitați pe listă, veți vedea lucrurile din viață care contează pentru mine.
Articol din categoria: Povești audio
